Populismul domnului Damian Draghici sau de ce cantatul e diferit de politica

 

Ieri, 22 aprilie 2013, domnul senator Damian Draghici, aflat la o conferinta pe tema incluziunii romilor a facut cateva afirmatii grave care nu pot ramane fara urmari. Prima, este ca “sunt multi tigani care ciordesc din fondurile europene”. Cea de-a doua este  ca strategia de incluziune a romilor a fost facuta “la misto”.

Tinand cont de faptul ca este consilier onorific al Primului Ministru pe problemele romilor, dar si un ales al poporului, domnul Draghici ar trebui sa ofere probe pentru afirmatia privind fondurile europene, sa sesizeze institutiile abilitate si sa propuna masuri pentru evitarea unor asemenea fapte in viitor.  Faptul ca denigreaza un document de politica publica a Guvernului Romaniei de a carui implementare este responsabil, biroul dansului fiind punctul de contact al Comisiei Europene pe problematica strategiilor de incluziune a romilor, face aceste afirmatii sa para si mai grave. De ce nu face domnul Draghici nimic pentru a repara aceste greseli? Are absolut toate parghiile: intiativa legislativa, sesizarea unor institutii, access la Primul Ministru si la alti inalti demnitari, etc. Raspunsul trebuie cautat in modul cum domnul Draghici intelege politica si rolul sau in cadrul sistemului politic.

Socializarea domului Draghici si experinta dansului provin din mediul artistic. Cantatul era activitatea de baza. Odata ce ti-ai facut numarul, iti incasezi remuneratia si ai plecat. Acesta tactica o aplica domnul Draghici si in politica: si-a facut numarul, presa a scris despre cuvantarea sa si pleaca. Aceasta este un exemplu de populism. Vine si face afirmatii generale, induce o angoasa publicului, vrand sa para dansul ca cel care stie, cunoaste, face treaba, si apoi pleaca… Vrea sa pozeze in salvatorul poporului. Aceasta este esenta populismului: fie-va frica de ei si eu va voi salva!

Domnul Draghici nu este primul si nici ultimul politician populist. El merge insa mai departe si isi arata nepriceperea, lipsa de calificare, ca sa nu spun prostia: “Avem conferinte, studii, atlase. Ne intalnim in conferinte care costa 20.000, 30.000, 50.000 de euro, iar rromii de la firul ierbii nu au ce manca, copiii nu merg la scoala”. Domnia sa nu vede nici o valoare in intalnirile cu societatea civila pentru ca “o să avem întâlniri cu societatea civilă. Dar asta e o minciună, pentru că o să ne vedem peste un an, doi ca să vedem că nu s-a făcut nimic“. Pesemne, domnia sa crede ca poti sa implementezi politici publice fara sa implici grupul tinta, sau fara sa te organizezi, sau fara sa aloci fonduri de la bugetul de stat, sau…

Domnul Draghici se pare ca nu face o diferenta intre cantatul pe scena si politica. Cantatul este zona dansului de expertiza si unde, spre meritul sau, a performat. Doar ca in politica situatia e diferita. Aici e un incepator si ar face bine sa invete. Prima lectie este aceea ca afirmatiile au consecinte, unele chiar grave.

In final o intrebare pentru Primul Ministru: de ce il tineti pe Damian Draghici pe pozitia de consilier pe problemele romilor cand dansul arata ca nu cunoaste tema de care ar trebui sa se ocupe si nu propune solutii la aspectele deficitare identificate?